Sfantul Nectarie

Dna Mihaela l-a pictat pe agata,sub dorinta mea arzatoare de multumire,pe protectorul meu Sf.Nectarie.

Mari sunt minunile Sfinţilor! Când ne ajută în viaţă de zi cu zi, în caz de boala, de mare necaz, mare este bucuria noastră când le simţim ajutorul. Dar când salvează o viaţă care abia atârnă de un fir de păr, atunci minunea ne lasă fără cuvinte în faţa puterii extraordinare a Sfinţilor şi a dragostei lor. Că ce lucru bun am făcut vreodata, ca să ne ajute? Sau cât am reuşit noi, în plin secol XXI, să mai ţinem mintea la Hristos? Sau cât ne-am mai rugat, ca să merităm un pic de milă? Cu adevărat, nimic din toate astea n-am făcut, însă cu atât mai mare este mila Lui Dumnezeu, că îngăduie Sfinţilor Lui să ne ajute la vreme de mare primejdie, chiar când nevrednicia noastră întrece orice închipuire.

Noi suntem un grup de tineri care au fost furaţi de valul modern. Ne plăceau distracţiile, călătoriile şi multele păcăte. A.V., despre care povestim, este absolvent de Teologie, dar munca asiduă de birou i-a furat gândul cel bun. La fel eram şi noi, ceilalţi. Dar Domnul a hotărât că ar fi bine să ne întoarcem de la rătăcirile noastre şi să mergem către El. Nici unul dintre noi nu are peste 30 de ani.

Într-o zi de toamna a anului 2006, A.V. se întorcea cu familia de la bunici. În faţă, cei doi părinţi erau mulţumiţi de cum decurseseră lucrurile în ziua respectivă. Fuseseră la un parastas al bunicii şi se întorceau acasă. De fapt, clipa ce părea liniştită a fost tragică. Ca în majoritatea cazurilor de accidente de maşină, totul s-a petrecut într-o secundă.

Am fost cu toţii socaţi de vestea care a venit într-o duminică. În Dacia cu care circulau părinţii a intrat un BMW care avea 140 de km la oră. Din Dacie n-a mai rămas nimic, şi aproape nici din A, prietenul nostru. BMW-ul a intrat exact în uşa unde era el. Nimeni din BMW n-a păţit nimic. În schimb, toată familia din Dacie a ajuns la Spitalul din Focşani, la terapie intensivă. Dintre toţi, A. era cel mai rău: hemoragie internă, bazinul fracturat, plămânii distruşi, coaste şi clavicula dreaptă fracturată, un picior rupt în mai multe locuri şi diagnostice complicate.

Vestea ne-a izbit pe noi toţi, cei apropiaţi. Am reacţionat la veste prin tăcere şi şoc. S-a dat şi un diagnostic atunci, pe loc: nu va reuşi să prindă ziua următoare. Din disperare şi frică, cei din familie care abia au reuşit să hotarasca ceva: trebuie mutat la Urgente la Bucuresti. Medicii au spus ca din cauza plămânilor zdrobiţi şi a bazinului dublu fracturat, această variantă este foarte riscantă. S-a încercat iniţial transportarea lui cu un elicopter SMURD, dar plămânii n-ar fi rezistat la presiune. Până la urmă s-au hotărât: l-au conectat la aparate, într-o Salvare şi au plecat către Bucureşti. Drumul, în mod obişnuit, durează 2 ore şi jumătate. Ambulanţa a făcut o oră, mergând cu alarma pornită. Poliţia a pus şi ea umărul, escortându-i în Buzău şi pe alte porţiuni aglomerate de drum.

Noi, ceilalţi prieteni, ne aflăm în Bucureşti. Drumul Ambulanţei de o oră a însemnat şi pentru noi un calvar. Am dat toată ziua telefoane celor din familie, interesându-ne de soarta lui. N-am reuşit să facem altceva decât smerite rugăciuni către Domnul, disperate, bâlbâite. Ne era foarte teamă. Fiecare se imagina în postura lui. Ne întrebam când am uitat aşa deplin de viaţă? Cum ne-au abătut de la calea frumoasă toate problemele zilnice? Când ne-am schimbat atât, încât nu mai ştiam decât birou, munca, bani? Cum de am fost atât de inşelaţi?

O idee salvatoare a fost emisă de cineva: hai să citim cu toţii, 7 persoane, Acatistul Sfântului Nectarie. Ba chiar să mergem şi la Radu Vodă pentru untdelemn. Era 1 noiembrie. Noi nu puteam pleca de la birou, aşa încât ne-am sunat prietenii disponibili ca să-i trimitem la Radu Vodă. Unul dintre ei a reuşit să meargă acolo şi să obţină o sticlă de untdelemn. Am pus mână de la mână şi am strâns bani din care am plătit Sfânta Liturghie la mai multe Biserici din Bucureşti. Fiecare şi-a sunat cunoştintele din cler, rugându-i să-l pomenească pe prietenul nostru. Deseori, în timpul zilei, mai multe lacrimi se vărsau pentru situaţia socantă în care ne aflam. Am fi dat orice ca Sfântul Nectarie să mai facă o minune şi cu noi, aşa cum le citisem în cărţile despre el. De fapt, chiar i-am promis că vom publica totul dacă A. rămâne în viaţă.

Prima noapte, cea de care, teoretic, n-ar fi scăpat, a trecut. Cu bine. Era 2 noiembrie. Abia aşteptam să ne revedem la birou ca să aflăm veşti unii de la alţii sau să-i mai sunăm pe cei din famile, aflaţi la spital. Ne-am reîntâlnit dimineaţă cu feţele crispate de nesomn şi îngrijorare. Da, trecuse noaptea cea critică, dar de data asta medicii au garantat că pe a doua nu o mai apucă. În această zi, pe la prânz, a ajuns mirul de la Sfântul Nectarie la A.V. la spital. Am găsit o asistentă drăguţă care a acceptat să-l ungă cu untdelemn de la moaştele Sfântului Nectarie. Eram teribil de tensionaţi. Apoi i-am dat şi cu mir de la Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, Panthanassa, de la Biserica Rusă. Nimeni nu spunea nici un cuvânt, toţi aşteptam măcar o veste cât de mică, bună. Unul singur dintre noi a spus la un moment dat că dacă i-am dat cu mir, totul e ca şi rezolvat. Şi ne-a mai zis că dacă a făcut Sfântul atâtea minuni, va face încă una, şi de data aceasta, şi nu ne va trece cu vederea, chiar dacă nu prea ne era familiar nici măcar numele Sfântului....

Perioada de sedare puternică a durat până pe 8 noiembrie. A trecut, adică, şi de cea de a doua noapte critică, şi a treia. Dar era inconştient în continuare, şi nici un medic nu se arăta optimist. Nu primeam la întrebări decât ridicat din umeri. Trebuia doar să aşteptăm, şi – îi citez pe doctori- “doar o minune îl poate salva”.

A fost minunea. A fost salvarea. Tot calvarul a trecut în ziua frumoasă de 9 noiembrie, când A.V. a deschis ochii. Ce bine că am avut şi un şoc pozitiv! Da, fiindcă am fost din nou şocaţi cu toţii, deşi speram noi că se întâmplă vreo minune... Dar şocaţi au fost şi medicii. Au încercat să-i oprească sedativele. A început să respire singur, dar conectat încă la aparat. I-au făcut repede analize şi s-a constatat ca hematomul retroperitoneal care există în zona abdomenului începuse să se resoarbă. Cu alte cuvinte, minunile curgeau una după alta. După puţine zile de la trezire, a mişcat şi mâinile, a respirat independent de aparate, apoi a vorbit. Îl căpătasem înapoi! Am plâns iar, de bucurie de data asta, dar ce lacrimi dulci! Eram încremeniţi de recunoştinţă către Sfântul. Era clar ca “intervenţia” lui fusese. Doar trezirea minunată a fost de ziua prăznuirii lui, 9 noiembrie.

Şi iată-ne acum, la 5 luni de la teribilul accident, făcându-ne planuri de vacanţa cu A., care acum face recuperare fizică la un Spital din Bucureşti. Este vindecat, întreg, doar cu urmele operaţiilor de la picior, de pe piept şi de pe abdomen, care îi vor aminti mereu de accident, dar şi de minunea Sfântului Nectarie. Este vesel, deşi încă speriat. Medicii înşişi, la externare, l-au “certat” cu cuvintele: “Să nu venim la tine acasă şi să n-ai camera plină de icoane, că pe tine o minune pe care nici noi n-o înţelegem te-a salvat”! E clar: şi pentru medici a fost atipică situaţia.

Cu toţii am învăţat o lecţie de viaţă din accidentul prietenului nostru: mai uşor cu riscurile, mai uşor cu problemele zilnice. Trebuie învestit mai mult în viaţa particulară şi duhovnicească. Ce ne facem dacă plecăm din lumea asta într-o clipită, fără pregătire? Ne alegem cu ce? Cine va purta păcatele noastre, dacă noi nu facem nimic ca să le ştergem? Mirajul problemelor zilnice este foarte periculos. Dar tocmai am văzut că îi avem pe Sfinţi alături. Deci totul e mai simplu. Mai strigăm şi la ei după ajutor, îi mai chemăm şi pe ei la necazuri.

Doamne, luminează-ne pe toţi ca niciodată să nu uităm de Tine! Amin.

www.manastirea-crasna.com

Sfantul Haralambie

Pictura este pe cristal de cuart roz.

Sfantul Haralambie,episcopul cetatii Magneziei in vremea Imparatului Septimiu Sever(193-211).
Cand Sfantul Haralambie a implinit varsta de 113 ani a fost supus la diverse chinuri pentru ca nu a lepadat credinta in Hristos. Potrivit traditiei, in timpul torturilor, mainile guvernatorului Lucian s-au lipit de trupul sfantului si au ramas acolo pana cand mucenicul a facut rugaciune. In fata acestei minuni, cei care il torturau s-au convertit la crestinism.

Mai tarziu, auzind imparatul cele petrecute cu Sfantul Haralambie, a poruncit sa fie adus in Antiohia. Aici a fost supus la alte chinuri: soldatii i-au legat barba in jurul gatului si l-au tras de ea pe drum; i-au infipt un piron de fier in trup, i-au ars fata si i-au jupuit pielea de pe trup. Insa, Sfantul Haralambie s-a vindecat in chip miraculos, prin darul lui Dumnezeu.

La cererea imparatului Sever, Sfantul Haralambie a facut multe minuni cu harul lui Dumnezeu. Din ele amintim ca a vindecat un om posedat de un duh rau de 35 de ani si a inviat un tanar, incat Galina, fiica imparatului s-a convertit si ea la crestinism.

Sfantul Haralambie a fost condamnat la taierea capului cu sabia. In timpul rugaciunii dinainte de moarte, cerurile s-au deschis si sfantul a vazut pe Hristos si pe ingerii sai. Sfantul Haralambie i-a cerut lui Dumnezeu sa aiba grija de locul unde vor ramane moastele sale, ca acel loc sa nu sufere niciodata de foame si de boli. Domnul i-a promis ca o sa-i indeplineasca dorintele si S-a ridicat la cer impreuna cu sufletul martirului Haralambie. A murit inainte de a fi executat.

Capul Sfantului Haralambie se pastreaza la Manastirea "Sfantul Stefan“ din Meteora. In biserica Manastirii Miclauseni, din Iasi, se afla moastele a treizeci de sfinti, printre care si ale Sfantului Haralambie. Particele din moastele sale sunt prezente la Manastirea Rasca, la Catedrala episcopala din Galati, la bisericile „Sfantul Dumitru“ (Posta), "Sfintii Arhangheli“ (Otelari), "Sfantul Stelian“ (Lucaci) din Bucuresti.
sursa informatiilor: crestinortodox

Sfantul Ierarh Nicolae

Sfantul Nicolae este pictat pe cristal de stanca.O munca migaloasa dar pentru care Dumnezeu rasplateste cu bucurii si multumire.

Pe facatorul cel mare de minuni, ajutatorul cel grabnic si mijlocitorul cel prea ales catre Dumnezeu, pe arhiereul lui Hristos, Nicolae, l-au odraslit partile Lichiei, in cetatea ce se numeste Patara, din parinti cinstiti si de bun neam, dreptcredinciosi si bogati. Tatal sau se chema Teofan, iar mama sa Nona. (...)

Fericitul Nicolae avea un unchi episcop cu acelasi nume ca si dinsul. Unchiul sau, vazind pe nepot sporind in viata cu fapte bune si cu totul instrainindu-se de lume, a sfatuit pe parintii lui sa-l dea sa slujeasca lui Dumnezeu. Iar ei nu s-au lepadat a darui pe fiul lor Domnului, pe care ei l-au primit ca pe un dar de la dinsul. Pentru ca scrie in cartile cele vechi pentru dinsii, cum ca fiind neroditori si deznadajduindu-se de a mai avea copii, cu multe rugaciuni, cu lacrimi si cu multe milostenii au cerut de la Dumnezeu pe acest fiu; iar ei l-au dat in dar Celui ce l-a daruit pe dinsul.

Primind episcopul pe "tinarul batrin", care avea intelepciunea ca o caruntete si viata cea mai curata, l-a suit pe treptele cele sfintite ale preotiei, iar cind s-a hirotonisit, episcopul intorcindu-se catre poporul care era in biserica si umplindu-se de Duhul Sfint, a proorocit zicind: "Iata, fratilor, vad un nou soare rasarind marginilor pamintului, aratindu-se catre cei intristati ca o milostiva mingiiere. O! fericita este turma care se va invrednici a avea pe acest pastor! Caci acesta va paste bine sufletele celor rataciti si la pasunea buneicredinte ii va aduce pe dinsii; apoi se va arata si ajutator fierbinte celor ce sint in nevoi". Aceasta proorocire s-a implinit mai pe urma, precum vom arata in istorisirea ce o vom face.

Deci, primind Sfantul Nicolae asupra sa treapta preotiei, adauga osteneala la osteneala, petrecind in post si in neincetate rugaciuni, iar cu trupul sau cel muritor sirguindu-se a urma celor fara de trupuri. Astfel, vietuind intocmai ca ingerii, din zi in zi inflorea mai mult cu podoaba sa cea sufleteasca si se arata vrednic de cirmuirea Bisericii.

sursa: www.crestinortodox.ro

Sfantul Apostol Andrei

Aceasta icoana reprezentand pe ocrotitorul nostru Sf Apostol Andrei este pictata pe cristal de cuart roz tot de dna Mihaela Mihai Badescu.
In perioada cand picteaza aceste frumuseti,pictorita sta in post si rugaciune.

Sfantul Apostol Andrei a fost din Betsaida, orasel pe malul lacului Ghenizaret, fiul lui Iona, din Galileea, si fratele lui Petru, primul dintre ucenicii Domnului Hristos. Inainte de a fi Apostol al Domnului, Sfantul Andrei a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul. Dar, daca a auzit, a doua zi dupa Botezul lui Iisus in Iordan, pe dascalul sau Ioan, aratand cu degetul catre Iisus si zicand: "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii" (Ioan, 1, 29), Sfantul Andrei, lasandu-l pe Ioan, a urmat dupa Hristos, zicand fratelui sau Petru: "Am gasit pe Mesia, care se talcuieste Hristos" (Ioan, 1, 41). Si astfel, l-a tras si pe Petru spre dragostea lui Hristos. Drept aceea, Sfantului Andrei i se mai spune si Apostolul cel dintai chemat al Domnului. Si se afla in Scriptura si alte multe invataturi despre dansul.

Din zilele acelea, ca si ceilaiti Apostoli, Sfantul Andrei a urmat Mantuitorului, insotindu-l pe drumurile Tarii Sfinte, adapandu-se din izvorul nesecat al dumnezeiestilor descoperiri pe care le aducea Mantuitorul. A fost martor faptelor minunate savarsite de Domnul, s-a impartasit din cuvantul dumnezeiesc, datator de viata, al credintei celei noi intemeiata de Hristos, si, mai presus de toate, a vazut Patimile Domnului, a plans moartea Lui pentru noi si s-a intarit in credinta, in ziua Invierii.

La randul ei, Traditia Bisericii ne spune ca, dupa Inaltarea Domnului la cer si dupa Cincizecime, Apostolii au tras la sorti si au mers in toata lumea, pentru propovaduire. Atunci, acestui intai chemat, i-a cazut sortul sa mearga in Bitinia, Bizantia, Tracia si Macedonia, cu tinuturile din jurul Marii Negre, pana la Dunare si Scitia (adica Dobrogea noastra) si pana in Crimeia. Insa, a umblat in aceste locuri nu in graba, ci, in fiecare, zabovind si rabdand multe Impotriviri si nevoi, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Hristos. S-a intors la urma din nou in Bizantia, hirotonind acolo episcop pe Stahie si, strabatand celelalte tari, a ajuns la tinutul Peloponezului, unde pe multi i-a tras de la idoli la Hristos. Tot din Traditie, mai stim ca Sfantul Andrei a avut si un sfarsit de mucenic, fiind rastignit, la Patras, langa Corint, cu capul in jos, pe o cruce in forma de X, careia i s-a spus "Crucea Sfantului Andrei".

Sfintele Proloage

In prima calatorie misionara, a intemeiat, impreuna cu Sfantul Ioan, comunitati crestine in Antiohia, Efes, Niceea, Bizant. Dupa Sinodul Apostolic din anul 50, a pornit in a doua calatorie misionara in Scitia, intre Dunare si Marea Neagra, dar si dincolo de Prut, pana la izvoarele Nistrului.

Mai tarziu, dupa razboaiele dacice, a trecut la sud de Dunare, ajungand la Patras, unde a fost rastignit pe o cruce in forma de X. Traditia consemneaza ca, imediat dupa moartea lui, s-a iscat o furtuna din senin, iar trasnetul i-a orbit pe toti cei de fata. De atunci, semnul crucii in forma de X a devenit simbol al atragerii atentiei fata de pericolele iminente si de prevenire a accidentelor.

Episcopul Eusebiu de Cezareea, cel mai de seama istoric din primele veacuri, scria, in "Istoria bisericeasca", ca Andrei a propovaduit si in Dacia Pontica, viitoarea provincie romana Scythia Minor (Dobrogea de astazi).

In sprijinul evanghelizarii Daciei Pontice de catre Apostolul Andrei vin si o serie de inscriptii si vestigii arheologice, unele colinde si creatii folclorice dobrogene, ca si unele toponimice: pestera Sfantului Andrei, paraiasul Sfantului Andrei. Toate aceste marturii atesta ca o parte a teritoriului Romaniei de astazi a fost increstinat chiar de un ucenic al lui Hristos, care a asezat apoi episcopi, preoti si diaconi, asigurandu-se astfel succesiunea apostolica neintrerupta si propovaduirea dreptei credinte la daco-romani.

www.romania.co.nz
sursa:

Arhanghelii Mihail si Gabriel pictati pe agata

Aceasta icoana,cat palma de mare,am primit-o de ziua Sf Arhanghel Mihail.Pictor este dna Mihaela Mihai Badescu,inzestrata de bunul Dumnezeu nu numai cu frumusete fizica,dar si sufleteasca si cu un talent desavarsit.

Pictura,ce infatiseaza cu maiestrie pe Sfintii Arh.Mihail si Gabriel,este pe agata.